Sunt pe lume profesii care nu se pot exercita ca o simplă îndeletnicire, care necesită o nemărginită afecțiune și devoțiune pentru națiune, căci îndeplinirea unei misiuni cu aură aristocrată, rațional asumată, este distinctă și mult mai presus de împlinirea datoriei deontologice de către un slujbaș de rând. Din rândul acestor profesioniști – ce bat la porțile excelenței – se înalță la loc de cinste dascălii ce izbutesc să treacă dincolo de rutinata trinitate : catedră – tablă – catalog (sau altfel spus : predare, ascultare, notare) și care își conștientizează acut menirea de apostoli ce le revine, cizelând caractere, însămânțând … Citește mai departe
Ițe pestrițe
Adeseori se-ntâmplă ca forma să ne ia ochii și să ne lase mască, cu gura căscată, împiedicându-ne să deslușim pe deplin tocmai lucrul care contează cel mai mult : fondul, conținutul, așa cum la restaurant vedem, prea bine, ce ni se servește, elegant ornat, în farfurie, dar nu știm cât de curat este în bucătărie și nici dacă alimentele – sau numai condimentele – au fost de o adecvată calitate. Și în piață suntem atrași, ca fluturii, de mărimea zarzavaturilor, de conturul perfect, de culorile ademenitoare, și în ciuda asigurărilor creștinești acordate (că numai gunoi de grajd a pus), n-avem … Citește mai departe
Mănăstirea Ilișești
Atunci când n-avem cum să mai dăruim mamei o floare, putem să-i închinăm un gând pios, încărcat de recunoștință, să rememorăm clipe plăcute petrecute împreună, să păstrăm, cu ochii închiși, un minut de tăcere, facilitând întâlniri spirituale în eterul eternității.
Pornind de la aceste premise înțeleg să propun astăzi o destinație aparte, subiectivă din start, un locșor frumos de care sunt strâns legat și care reprezintă, în fapt, o călătorie spre obârșia ancestrală, îndepărtată și îngropată în uitarea inerentă istoriei.
Ilișeștiul – satul din deal – de care musai dai când treci de Humor și vrei să te duci la … Citește mai departe
Al vieții pom… de om
Despre pomul vieții se face referire în chiar partea de început a Bibliei : Genesa (Facerea), versetul 2 : 9, unde se arată că „Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului”, curios fiind faptul că în privința acestui pom, înălțat în centrul Edenului, nu i s-a dat lui Adam nici o minimă informare sau îndrumare. Ca … Citește mai departe
Cruce-n cer, cruce-n pământ…
Descoperindu-le așezate în tot locul, atunci când mi s-au deschis ochii (minții), în cadrul căutărilor și cercetărilor inerente dobândirii puterii de înțelegere, recunosc că nu o dată m-am întrebat : în condițiile în care Isus Hristos nu a fost nici primul și nici ultimul condamnat la moarte executat în acest chip barbar, iar pe de altă parte chintesența acestei religii este dragostea – nu suferința – de ce totuși creștinii și-au ales ca semn distinctiv instrumentul de tortură frecvent folosit în Antichitate, pe care osânditul îl căra în spinare până la locul de execuție și pe care era pironit în … Citește mai departe