Adânc adormit în alb

Mut ca piatra și adânc adormit în alb, stă muntele iarna. Acolo și acum, totul e dalb, totul e calm…

Pustiu și bântuit de viscole, de avalanșe, e golul alpin. Amuțite și ațipite în troiene stau și stânele văduvite de ecoul tălăngilor, a lătratului de câine, a hăulitului… Și caprele negre au abandonat locurile încărcate de lumină argintie, în care cerul sărută pe creștet pământul. În căutarea hranei, ciopoarele au coborât în codrii cățărați cu îndrăzneală pe versanții abrupți. Doar marmotele au rămas acolo sus, sub stratul gros de omăt, în încăperile spațioase durate sub stâncării și căptușite cu ierburi. … Citește mai departe

Convertire

În „primăvara Paștilor”, ÎNVIEREA, precedată fiind de reprobabila faptă a răstignirii, are și o oarecare notă de vină, de tristețe, în timp ce Crăciunul este încărcat numai cu lumină și căldură, numai cu nostalgie și speranță, NAȘTEREA însemnând, prin excelență, un izvor de apă vie, de bucurie.

Indiferent dacă credem, sau nu, în cineva situat mai presus de sinele nostru, mărinimia este o calitate umană de primă mână, iar la un pas distanță de acest adevăr se află un altul, la fel de evident: moșul cu o singură mână (aceea de a dărui) este cel mai reprezentativ model de dragoste … Citește mai departe

The Life of our Lord

Așa cum o întreagă istorie de viață se află la umbra fiecărei cruci, tot așa fiecare lucrare de literatură are în spatele ei o istorioară interesantă legată de scrierea sau de publicarea sa, dar poate cea mai fascinantă este povestea care însoțește cartea „Viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, aparținând scriitorului Charles Dickens, o carte ce n-ar trebui să lipsească din lectura juvenilă și care a fost editată și în limba română, cu ceva ani în urmă, de către Editura Cartea de Buzunar.

Felicitare de Crăciun din anii 90.
Acum (Ce bineee! – roboței leneși și nesimțitori, ce pe zi ce
… Citește mai departe

Ionel Pop

Plecând de la Erich Maria Remarque, ce remarca că „Noi vom trăi. Moare doar timpul” și de la Charles Baudelaire, ce amintea că „Timpul ne mănâncă pe nesimțite viața”, n-ar fi lipsit de sens să tragem concluzia că nimeni și nimic nu ne poate lua nemurirea, timpul înfruptând-se lacom numai din durata determinată a vieții, nu din veșnicia în care am fost botezați. Din acest motiv obișnuim să spunem că suntem într-o simplă vizită pe pământ. Suntem doar în trecere și căutăm neîncetat să devenim și să iubim, în timp ce ne îndreptăm cu pași siguri spre „acasă”, nu spre … Citește mai departe

Pasiunea vânătorii

„Vânătorul, ca unul care ispitește moartea, știe că Voia lui Dumnezeu e în toate. (…) De bună seamă că Dumnezeu dă fiecăruia ceea ce merită. Și nu altcândva ci atunci când darul e fie plata care doare, fie răsplata care bucură a faptelor și gândurilor noastre trecute.” – Sorin Gârjan, „Mai ții minte, suflete?…”

Cu aproape douăzeci de ani în urmă mi s-a oferit șansa de a urca iarna la munte cu o grupă de vânători, păstoriți cu grijă de inginerul silvic Emilian Horga și care aveau harul de a face din fiecare partidă de vânătoare un prilej de … Citește mai departe