Răstigniți pe Crucea Crudă a Nerecunoștinței

Sub stăpânirea invidiei, puternică și insistentă e tentația de a contesta calitatea de „Trimis…”, de „Ales…”a cuiva anume, de a pune piedică unuia cu adevărat merituos ori de a trage-n jos, lângă cortul (confortul) mediocrității, pe oricine caută să treacă dincolo de pragul comun, și, mai ales, de a recunoaște izbânzile cunoscuților doar „târziu în noapte”, după moarte…

Cimitirul Militar din Cluj-Napoca.

Cuvinte meșterite cu măiestrie, pe deplin îndreptățite, despre cum ar trebui să fie… În realitate, lucrurile nu stau nici măcar pe aproape așa.

Cimitirul Eroilor Revoluției din Cluj-Napoca

Căderea comunismului nu s-a produs pașnic, din senin. Pe altarul … Citește mai departe

Focul patimii bătrâne…

Vine o vreme – pentru unii, mai devreme, pentru alții, mult prea târziu – când omul realizează că dacă nu se mai grăbește, nu pierde, ci câștigă timp prețios, că durata e limitată și că selecția lucrurilor de înfăptuit este esențială, altminteri riscă să rătăcească prin hățișul vieții și să risipească, fără rost, și ce i-a mai rămas în punguța cu doi „bANI” a sufletului său. Tot cam pe atunci, conștientizând că postata (de cules ce-a cultivat) pe care o are în față e neîndoios mai scurtă față de întinderea lANULUI de ANI, legați în snopi cu amintiri, ce se … Citește mai departe

La decernarea „Premiului Courage”

Dacă în diminețile de duminică ne-am deprins, eu și doamna mea, să trecem în revistă, cu câte o cană de cafea fierbinte-n mână, toate noutățile botanice, depunând, pe fiecare petală, salutul de bun-venit încărcat de recunoștință, pe parcursul săptămânii obișnuiesc să-mi încep zilele de primăvară în fotoliul din balconul ce dă spre amfiteatrul grădinii botanice – miniaturală, desigur – din spatele casei. Nu una franțuzească, exagerat de ordonată și de clar delimitată, ci mai degrabă englezească, în care, pe doar patru arii de teren, conviețuiesc pașnic sute și sute de semințe, de bulbi, de arbori (chiar și doi mesteceni strămutați … Citește mai departe

Legământ, între cer și pământ

Un petecuț de paradis.

O spun răspicat, din start: Meteora e cel mai frumos loc de pe pământ.

Magie și mister.

Și tot de la început mai spun: oricât de meșterite ar fi cuvintele folosite tot par prea sărace – și aparatul de fotografiat la fel de neputincios în materie de exprimare – pentru a reda anvergura miracolului de Trikala, în trecut Principatul Pindului, locuit de aromâni. Cele 0 mie de stânci ce se înălță din Câmpia Tessaliei și cei peste o mie de ani de trai monahal dus pe creștetul ori în pântecul acestor pietre, îndumnezeite de atâta rugă … Citește mai departe

oKEI

După cum am povestit și cu alt prilej de cugetare, de la un amic am aflat că doi cunoscuți de-ai lui, încă de acum câțiva ani, au luat hotărârea de a-și petrece concediul în casă, cu argumentele că astfel nu au de suportat cheltuieli suplimentare și nici nu sunt nevoiți să piardă timpul cu deplasarea și cu statul la cozile dezvoltate în fața ușilor de intrare a obiectivelor turistice, ci doar deschid ecranul și au și ajuns în incinta Muzeului Luvru, pe canalele Veneției, pe potecile Alpilor Dolomiți…, și văd totul de îndată, în detaliu și pe îndelete.

Nu țin … Citește mai departe