De la prieteni primite și tot la prieteni dăruite

Am dat astăzi peste câteva fotografii deosebit de frumoase, ce nu-mi aparțin, fiind primite de la câțiva prieteni dragi, dar care sunt vrednice de diseminare, de „dare mai departe”.

Dintotdeauna am considerat că ferice și bogat e omul care are prieteni buni, printre motivele de mare mândrie ale unei vieți numărându-se și prieteniile puternice, profunde, potrivite…

Dacă părinții, de pildă, sunt primiți de „fiul omului” ca pe un dat, ca pe un „dar de Crăciun” (la naștere), prietenii sunt culeși de către el din pomul vieții, nu cu mâna, ci cu sufletul înflorit și încărcat de încredere, mărinimie, sinceritate, onestitate, … Citește mai departe

Urme și umbre

„Inimile simțitoare cunosc acel ceas încântător când noaptea încă nu s-a lăsat și ziua a trecut, când ultimele raze ale amurgului își aruncă tonurile molatice și strălucirile lor bizare peste toate, înlesnind visarea ce se însoțește nedeslușit cu jocurile de lumini și de umbre. (…) Atunci iluzia își întinde aripile, își înalță sufletul în împărăția fanteziei…” – Nuvela „Punga”, Honore de Balzac

Într-adevăr, dacă „umbra zilei”, clar conturată, umblă umilă după dorințe deșarte, iar în pecetea pusă de „umbra nopții” omul descoperă urme de angelice aripi, în clipele pline de vrajă ale „apusului de soare”, și deopotrivă în ceasurile misterioase … Citește mai departe

Proverbe înțelepte și un munte de poveste

Munții Piatra Craiului, sau prescurtat Craiul, cum este de montaniarzi alintat, este un petecuț de paradis în care te poți preumbla fără riscul de a te plictisi și în care aflăm de toate (creste celeste, prăpăstii fără fund, padine frumoase, ascunse brâuri de mijloc, peșteri și grote prețioase, avene adânci, canioane și izbucuri deosebite, pânze întinse de grohotiș, turnuri, verticale de sute de metri) și pentru toți: biologi, geologi, speologi, fotografi sau simpli turiști. Nicăieri în țara noastră nu aflăm atâta măreție și diversitate câtă încape în arealul extrem de restrâns al Pietrii Craiului.

În basme cuvântul crai are înțelesul … Citește mai departe

Prezumții și prejudecăți

Nu o dată am constatat dorința „domnitorilor” români de a fi originali, de „a pune ei coada la prună”, cum se spune. Și am ieșit prost de fiecare dată, inclusiv acum când ne luptăm cu epidemia. Dacă tot nu avem capacitățile necesare pentru a „ieși pe piață” cu un medicament viral revoluționar este firesc să stăm cu „urechile ciulite” și să privim cu atenție la ce se petrece dincolo de frontierele țării, împrumutând și implementând, de îndată, orice tratament medical inovator. Conducătorul român, dimpotrivă, este mut (cu înțelesul de nătâng), molcom („La ce atâta grabă?!”) și mândru „până peste poate”. … Citește mai departe

Dileme

Am în curtea casei mele un nuc aflat la început de drum. Acolo l-am găsit când am cumpărat terenul. Mă aștepta cuminte să vin. I-am pus alături doi mesteceni ce m-au urmat din „Ilva cea Mică” și-un foișor care, dintr-o eroare de meșter, a fost amplasat mult prea aproape de trunchiul lui. Pentru a nu lăsa vântul să-i provoace răni, tăcut și într-un chip plăcut, s-a îndepărtat de acoperiș vreo douăzeci de centimetri. Un nuc simțitor! Nu-l bat toamna cu bota. Nu cred că dă rod mai bogat, cum nu o face nici copilul care este prin violență educat. Mai … Citește mai departe